Asociația Meșteșugărească „Nemțeanca”, a luat ființă în anul  2000, ca rezultat al proiectului „Revitalizarea meșteșugurilor – componentă a dezvoltării econimice locale”, iar din aprilie 2001, asociația funcționează cu personalitate juridică. Misiunea acestei asociații, după cum ne-a spus Tincuța Ciubotaru, este de reprezentare și promovare a intereselor meșteșugarilor asociați și nu numai. Scopul asociației este valorificarea resurselor umane, materiale și naturale în domeniul artei populare meșteșugărești din zona Neamț. Dintre obiectivele asociației, enumerăm revitalizarea activității meșteșugărești, sprijinirea mediului turistic prin realizarea de suveniruri și contribuții la păstrarea identității culturale românești și valorificarea patrimoniului existent în zona Neamțului. „Asociația are 27 de membri activi și pasivi, dar cu 23 de femei lucrez efectiv. Ei își completează veniturile astfel din aceste lucrări, în special pensionarii. Cu vreo 50 de tineri am făcut niște cursuri printr-un proiect pentru a încerca să-i atragem și pei în această artă , de a o perpetua mai departe. Până acum am confecționat peste 4.000 de costume populare pe care multe dintre ele au fost solicitate de către 70 de primării pentru a-și echipa formațiile de dansatori. Am participat la târguri și expoziții în țară și străinătate, am reușit să dau câte un produs popular de-al nostru în toate cele 4 puncte cardinale la ambasade românești. Am primit de asemenea premii și diplome la diferite târguri, dar din păcate nu putem participa la toate pentru că nu dispunem de bani.  La un târg un mp la un stand costă 147 de euro. Am realizat costume populare pentru formații culturale din școli, cămine culturale și alte instituții”, ne spune Tincuța Ciubotaru. Când am întrebat-o dacă tradițiile vor dispare în câțiva ani, dânsa mi-a răspuns că are curajul să declare că tradițiile nu vor dispare din România, însă problema este că meșteșugarii în vârstă sunt pe cale de dispariție. Un alt factor care frânează dezvoltarea artei populare, ar fi faptul că nu există o legislație specifică pentru meșteșugari, avându-se în vedere că prețul unui produs popular implică 80% manoperă și doar 20% materie primă. „Produsele meșteșugărești nu sunt pe cale de dispariție și asta ne diferențiază ca nație. Acesta este un patrimoniu al nostru. Ar trebui ca locuitorii orașului nostru să fie mândri că existăm”, ne mai spune doamna Tincuța. Am mai aflat că la unele din produsele meșteșugărești ale asociației au apelat și cei de la Consiliul Județean Neamț care au cumpărat suveniruri pentru Elena Udrea și alți oaspeți din străinătate prezenți în județul nostru cu diferite ocazii la imvitația oficialităților județene. Ne-am interesat și noi în ce zone din județul nostru mai există meșteșugari tradiționali și am aflat că de exemplu în arta țesutului la stativ au fost identificate mai multe femei dinTîrpești, Pipirig, Vînători, Timișești , Oglinzi, Ghindăoani, femei care și azi mai țes lăicere și scoarțe mergând pe linia tradiției valoroase existentă în zona Neamț.  Un alt meșteșug păstrat și astăzi la noi în județ este arta cusutului și broderiei care este întâlnită în majoritatea localităților, dar în special la Oglinzi localitate reprezentativă pentru zona N-E a județului Neamț, unde meșteșugul cusăturilor și broderiilor este și în prezent o ocupație de bază a femeilor. Un alt meșteșug tradițional este prelucrarea artistică a lemnului, întîlnit pregnant în localitatea Țolici, unde fiecare familie deține această tradiție de a pune într-o valoare artistică fibra lemnului. Un alt creator popular în prelucrarea artistică a lemnului se află în satul Lunca comuna Vînători, Vasile Gaman sau în Pipirig unde creatorul popular Gheorghe Chirilă , crestează în lemn cu măiestrie diferite piese de mobilier. În arta măștilor populare , creatorul Nicolae Popa din Tîrpești, cunoscut în țară și străinătate, continuă și la vârsta de 90 de ani să confecționeze alături de soția sa Elena, măști variate dovedind de fiecare dată o imaginație bogată , talent și îndemânare deosebită în sugerarea defectelor umane. La Timișești, Ioan Albu practică meșteșugul măștilor de la vârsta de 14 ani , meșteșug învățat de la unchiul său, în urmă cu 61 de ani. Datorită acestor creatori obiceiurile de iarnă, tradițiile și portul popular neamțean s-au păstrat într-o formă nealterată până în zilele noastre, comparativ cu alte zone ale țării. Acești meșteri populari merită cu prisosință respectul și aprecierea noastră întru promovarea și păstrarea tradițiilor noastre moștenite din strămoși , strămoși, iar cei de la Asociația Meșteșugărească „Nemțeanca”, merită la rândul lor mulțumirile noastre pentru eforturile susținute de a nu ne pierde identitatea culturală care ne diferențiază de alte popoare. Am plecat de acolo mulțumit și liniștit în același timp, că în zona noastră tradițiile și obiceiurile încă mai sunt vii datorită unor oameni inimoși și conștienți de valoarea și importanța meșteșugurilor tradiționale.

-În Sala mică a Casei Culturii poetul Gheorghe Simion va prezenta tematica „Eminescu și Divinitatea”.

-Moment muzical poetic prezentat de Grupul „ATOR” , coordonat de prof. Filip.

-Parada rochiilor de epocă , prezentată de elevele Cercului de confecții a Clubului Copiilor, coordonator prof. Maria Gîtlan.

Ciprian Traian Sturzu

Vineri , 16 Decembrie 2011

Muzeul Memorial „Ion Creangă” Humulești – orele 11.00-13.00

-Deschiderea oficială a manifestărilor.

-Cuvântul invitaților.

-Program artistic prezentat de: Școala Nr.3 „Ion Creangă” Humulești, Școala Nr.2 „Grigore Ghica Vodă” Tîrgu-Neamț, școlile generale din Dochia, Mărgineni și Târpești.

Casa Culturii „Ion Creangă” Tîrgu-Neamț – orele 15.00-16.00

-Vernisare expoziție de arte vizuale.

-Decernarea premiilor Concursului de Creație Literară „Ion Creangă”.

Sala de ședințe a Consiliului Local Tîrgu-Neamț – orele 16.00-18.00

-Simpozion: „Ion Creangă între trecut și prezent”.

Comunicări: prof.dr.Ion Berghia, „Creangă e cu noi”; prof.dr.Valentin Cușcă, „Ion Creangă la Chișinău”; arhim.Mihail Daniliuc , „Prima omagiere a lui Ion Creangă” (1909); Gianina Zăhărescu, „Eminescu și Creangă – o prietenie pentru eternitate”; Ionuț Stănescu , „Descendența lui Ion Creangă”; prof.dr.Constantin Parascan, „Ion Creangă , contemporanul nostru”.

-Lansări de carte: – „Ion Creangă” de Zoe Dumitrescu-Bușuleanga; „Bulicherii și sfârâiace” (versuri); „Bongoase și chisnovății satirice”, de Dionisie Vitcu, Ed. Panfilius , Iași , 2011; Revista „Antiteze”, nr.4 , număr special dedicat lui Ion Creangă.

Casa Culturii „Ion Creangă” Tîrgu-Neamț – orele 18.00-20.00

-Concert: Corala „Basil Anastasescu” a Casei Culturii „Ion Creangă” și Corul Schitului Vovidenia; invitat special, actorul Dionisie Vitcu.

Sâmbătă, 17 Decembrie 2011

Biserica „Sf. Nicolae” Humulești – orele 8.30-12.00

-Slujbă de pomenire a scriitorului Ion Creangă și a familiei sale

-Mini-concert de colinde.

Casa Culturii „Ion Creangă” Tîrgu-Neamț – orele 14.00-16.00

-Spectacol de divertisment prezentat de elevii școlilor din oraș și invitați

Grădina Publică – Parc – orele 16.00-18.00

-„Așteptându-l pe Moș Crăciun” – Deschiderea Orășelului Copiilor și întâmpinarea lui Moș Crăciun.

Duminică, 18 Decembrie 2011

-Orele 9.00-16.00: Călătorii pe urmele marelui povestitor Ion Creangă

Organizatori:

-Consiliul Județean Neamț; Complexul Muzeal Județean Neamț; Consiliul Local Tîrgu-Neamț – Primăria Orașului Tîrgu-Neamț; Fundația Culturală Ion Creangă Tîrgu-Neamț; Fundația Cultural-Științifică Constantin Matasă Piatra-Neamț; Casa Culturii Ion Creangă Tîrgu-Neamț; Biserica Sf. Nicolae Humulești.

Rep: – Cine sunteți de fapt, domnule Lucescu?

Constantin Lucescu: – Dacă ar trebui să mă iau după pedigriul ce mi s-a construit rând pe rând, am fost cotat ca ofițer de Securitate, pentru că i-am pus în libertate pe o parte din securiștii arestați, comunist înrăit și nostalgic, pentru că am fost singurul care nu am pus concluzii de condamnare la moarte a soților Ceaușescu și pentru că am refuzat semnarea mandatelor celor din Comitetului Politic Executiv, ilegal cerute la momentul respectiv. Puțin legionar, presa printr-un indefinit termen m-a numit persoană controversată, asta pentru că cel mai ușor lucru pentru oamenii nepregătiți de a eticheta un incomod, rezida sintagma de controversat. Personal, mă consider un om ca toți oamenii, cu visuri, idealuri, năzuințe.

Rep: – L-ați apărat pe Ceaușescu, acuzându-l de înfometarea poporului, de lipsa căldurii și crimă prin încătușarea spiritului romnesc. Păi și acum care e diferența? Nu merită și ăștia împușcați?

C.L: – Cu părere de rău, de abia după acele evenimente și cu pregnanță după 8 ani de zile , mi-am dat seama că inducerea psihică a climatului așa zisei revoluții române a fost baza unui plan bine pus la punct din afara țării și împotriva interesului național. De aia am și ajuns un stat falimentar, împărțit la mezat în care cetățeanul romn să devină în propria-i țară un străin cu titlul de conlocuitor cu diferiți semeni ce ne-au năpădit țara, ne-au luat avuțiile și ne-au adus guvernări, care mai de care mai trădătoare.

Rep:- Pentru ce adevăr s-a luptat atunci și pentru ce minciună luptăm acum?

C.L: – La momentul 89 a loviturii de stat, năzuiam fără să avem habar de democarție, dorindu-ne libertatea de gândire și acțiune în cel mai frumos sens.Dacă înainte știam în mod cert că teoretic democrația reprezenta învingerea binelui și al intelectului singular, care ridică mâna, timpul de după 89 m-a convins de valențele democrației de până în prezent, în care voturile sunt cumpărate cu găleți, șepci, brichete sau cârnați. Locurile în Parlament reprezintă un habitat în care se crede că mintea vine după scaun, iar pe plan european, locul lui Titulescu este luat de analfabeți.

Rep:- Atunci, considerați că Ceușescu aducea jigniri poporului român și Justiției. Ăștia de acum nu fac la fel?

C.L: – La momentul procesului eram chiar șocat fiindcă mă aflam la o masă a istoriei, la care nu fusesem atenționat că voi participa, aveam gânduri negre cu ce se va întâmpla cu mine și cu ceilalți după proces. Dar nici în cele mai negre visuri, nu puteam să-mi dau seama și nu aveam cum să prevăd viitorul dezastru al țării, uitând proverbul Doamne, de ce nu mi-ai dat mintea românului cea de pe urmă! Atunci îmi dădeam seama că suntem ajutați de străini să-l doborâm pe Ceușescu, dar cu crasă lipsă de luciditate refuzam să cred că nu suntem inteligențe creatoare, ci doar instrumente jalnice de distrucție ale propriului popor. Mă întreb și acum, de ce Honecker sau Jidkov n-au avut aceeași soartă din partea popoarele lor? De ce nu ne-am întrebat asta atunci? Atunci se dorea dispariția unui incomod al puterilor lumii, Ceaușescu fiind un mediator al conflictelor din Orient și era folosit ca o oglindă de euroatlantici împotriva Rusiei. Nici rușii și nici americanii nu și-ar fi dorit menținerea în viață a lui Ceaușescu ca martor real al folosirii sale în politica internațională. Ceaușescu numai putea să existe, pentru că încălcase orgoliul și politica financiară a FMI, fiind singurul stat fără datorii, ba mai mult având și împrumuturi masive făcute către alte state. Intenția și demararea realizării de constituire a altei bănci internaționale a reprezentat în aceeași măsură o amenințare gravă asupra elitei financiare a lumii. Ceaușescu greșește și în materia cercetării, cu privire la fabricarea unui armament nuclear. Toate acestea și altele, au fost motive destul de întemeiate pentru străini, de a-l înlătura pe Ceaușescu. Ne-au regizat piesa Revoluției, aducând și butaforia de rigoare, lăsându-ne rolul important al morților nevinovați pe care astăzi îi plângem cu toții.

Rep: – Iliescu, Militaru, Stănculescu trădători?

C.L: – Despre Militaru nu pot afirma aproape nimic, întrucât viața nu ne-a adus în apropiere. Deci mă abțin de la comentarii.  Pe domnul Iliescu l-am cunoscut, am lucrat sub cele două președenții ale domniei sale, în diferite ipostaze și menționez că nu am întâlnit în ultimii 20 de ani un om politic de talia domniei sale, pe care-l consider un providențial temporizator al distrucției statului român, dar nici nu pot afirma că nu are lipsuri, pentru că eu am fost învățat că se putea și mai bine. În ceea ce-l privește pe Stănculescu îl pot caracteriza din punct de vedere profesional. Și datorită lui s-a făcut posibilă plata datoriei externe pe timpul lui Ceaușescu și și-a asumat riscul organizării procesului Ceaușescu. Cred că are și un dar de profet pentru că în momentele enorm de rare în public, își aducea aminte că totuși revoluțiile își mănâncă proprii copii.

Rep: – Nu aveți procese de conștiință?

C.L: – Problema proceselor de conștiință mi-au ridicat-o mulți și până să mi-o ridice alții ca temă de reflecție, am avut-o personal. Pe 7 ianuarie 1990 am fost la biserică la un preot cunoscut, pe nume Bunescu și l-am rugat ca printre acatistele citite să includă încă unul cu Elena și Nicolae Ceaușescu. Reacția promptă a preotului care mă cunoștea, a adus refuzul. Suferise omul enorm din punct de vedere politic. Am fost nevoit să las lista și banii, urmând ca el să se hotărască dacă va citi sau nu acatistul. După câteva zile am revenit la el și și-a cerut iertare. De atunci a citit regulat acatistul meu. Cât privește atitudinea mea procesuală și astăzi Îi mulțumesc lui Dumnezeu, a fost singulară, în a solicita să nu fie condamnați la moarte ci numai obligați să trăiască în condițiile în care el ni le-a creat. Alegerea zilei de Crăciun pentru judecarea și executarea Ceaușiștilor nu a fost reușită.

Rep:: – Care e răsplata de pe urma procesului? V-a făcut Iliescu general?

C.L: – Nu am câștigat nimic, nu am negociat nimic. Nici participanții la acest proces, mă refer la judecători și asistenți nu au câștigat nimic, întrucât aveau deja opoziție în Comitetul Frontului Salvării Naționale. Judecătorul Gică Popa și-a câștigat dreptul de a se sinucide, ca și militarii din plutonul de execuție care au suferit puternice dezechilibre psihice. Chiar și căpitanul doctor Verdeș, cel care i-a consultat pe soții Ceaușescu a avut nevoie de o perioadă mare de reechilibrare. Răsplata noastră a fost dată de impactul cu cuplul Ceaușescu, șocul execuției și stările de insecuritate pe care le-am trăit cu toții după proces. Ca așa zis revoluționar, nu am beneficiat de pământ, casă sau spațiu comercial. Cu privire la funcții și grad, acestea n-au fost nici pe departe o recompensă ci mai degrabă asumarea unor mari responsabilități în judecarea celor mai proeminente nume din fosta conducere de partid și de stat.

Rep: – De ce nu vă sinucideți? L-ați omorât pe Ceaușescu, călcând în picioare deontologia profesională. L-ați acuzat ca avocat al apărării.

C.L: – Eu nici astăzi nu cunosc adevărații instigatori ai bulversării populației din 89 ce în mod inconștient au realizat o revoluție în folosul altora, o mare pierdere de sânge, atât din partea militarilor cât și a civililor. Cât privește deontologia profesională, cred că orice om responsabil este de acord că nu poate exista proces acolo unde normele de procedură penală și dreptul material nu sunt respectate. Ideea blamului actului de justiție și a avocatului care a devenit acuzator a fost primul atac de negare a erudiției și civilizației poporului român, de aruncare cu noroi, pentru denigrarea la început a Justiției și crearea unei psihoze populare împotriva ei. În 25 decembrie 1989 nu am fost niciun moment avocat , întrucât nu aveam niciun fel de delegație din oficiu. Nu a fost proces, pentru că nu a fost rechizitoriu, nu a existat dosar și neexistând sesizare nici nu poți să ai de-a face cu un act de justiție. De altfel, dosarul Ceaușescu judecat în 25 decembrie poartă numărul 1 din 1990. Vocea mea a fost o palidă refulare a suferințelor poporului român, iar binevoitorii mei uită un lucru esențial, că și în această postură am fost singurul care nu am fost de acord cu condamnarea la moarte a soților Ceaușescu. Astăzi l-aș acuza pe Ceaușescu de aproape aceleași fapte, dar este târziu să mai regret dezastrul produs. Nu pe plan juridic, ci politic, statal, economic, financiar, industrial, agricol, cultural, educațional.

Rep: – Reparați o datorie morală istorică. Apărați-l pe Ceaușescu astăzi, făcând un exercițiu de imaginație.

C.L: – Astăzi văzând realitatea istorică ce ni se preconiza în 89, în apărarea lui Ceaușescu ar trebuie să observ politica națională a statului, apropierea de momentul în care poporul putea să înceapă să prospere, după plata datoriei externe și crearea unui fond excedent, dezvoltarea învățământului, științei și culturii, dezvoltarea comerțului pe baza unei industrii și agriculturi puse bine la punct și sentimentul de protecție socială. Actele lui Ceaușescu deși evidente ca realizări, le-aș putea asemăna cu ideea că Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Cu privire la sinucidere, consider că nu aș avea temeiurile care să producă un astfel de dezechilibru psihic și chiar dacă simt povara unui act la care din dorința altora am participat ,creștinește sunt convins că nu rpin sinucidere se poate scăpa de vinovății , ci printr-un trai și activitate pe care le-am putea denumi, de a ne duce fiecare propria noastră cruce.

Reporter.-„Cum şi cînd v-a venit ideea cu muzeul, domnule profesor?”

Prof. Vrânceanu Vasile:-„ Sincer să fiu, în clasa a III-a, la Şcoala Primară din Răuceşti. Într-o vacanţă de vară, am fost cu părinţii mei la Suceava, de Sfîntul Ilie pe 20 iulie, cu trăsura, şi tata, Ghiţă Vrînceanu, ţăran din Răuceşti, şi mama, au zis să vizităm un muzeu. Am intrat şi am văzut, ciubere, linguri, glugă, bîtă ciobănească, găleată de muls oile, şi multe altele. Şi m-am gîndit, de ce nu am putea şi noi avea un muzeu la noi în sat la şcoală. Ştiam că este o sală liberă la noi în şcoală, şi i-am propus doamnei învăţătoare să facem un muzeu. A fost de acord, aşa că am adus obiecte vechi de la mine de acasă, şi după aia şi ceilalţi mi-au urmat exemplul. Trebuia doar să le stîrneşti interesul. Din păcate, a venit războiul, şi în aprilie 1944, sîmbătă spre Duminica Floriilor, a trebuit să ne refugiem la Boboieşti, comuna Pipirig, de unde e mama. Cînd ne-am întors după 6 luni, şcoala era distrusă, probabil a fost bombardată, muzeul dispărînd şi el. Atunci am rămas cu o mîhnire dar şi cu o hotărîre, că în viaţă să nu renunţ şi să adun. Însă, cum plăcerea mea era să lucrez în învăţămînt, cînd am terminat Şcoala Normală de Băieţi de la Piatra-Neamţ, după 2 ani de învăţămînt la Bârgăoani şi după armată, am ajuns la Şcoala Nr.2 în 1968, şi am realizat acest muzeu, cu ajutorul generaţiilor de elevi şi foştilor colegi.”

Rep.:-„Ce ne puteţi spune despre acest muzeu?”

Prof.V.V.:-„Sînt strîns legat de acest muzeu. În el se regăsesc obiecte făurite de oamenii locului. Avem obiecte din epoca pietrei, din neolitic, doar din paleolitic nu avem. M-a pasionat şi partea etnografică, costume naţionale, năfrămuţele pe care le purtau fetele la hora satului şi cu inscripţii cu numele băiatului pe care îl iubeau. Bîrnetele, după cum observaţi, sunt toate tricolor, încă o dovadă că neamul nostru romînesc, nu va dispărea niciodată. De atîtea ori a fost subjugat, dar a rezistat, de aceea se cîntă şi se vorbeşte romîneşte acum. Acest muzeu deţine ocaua lui Cuza, sunt 3 exemplare, harapnice, ploscă, steagul Basarabiei, instrumente muzicale, plăcuţe de scris pentru clasa I, albume cu fotografii inedite, pălăria pe care a purtat-o Ernest Maftei în filmul Dumbrava Minnunată, un pieptar din 1809, purtat de un hangiu de la Dumbrava, şauă din 1877, folosită de bunicul meu, Ion Vrânceanu, care era călăraş cu schimbul în armată. Mi-am imaginat şi realizat în miniatură, un stejar transpus pe perete, un copac tare, durează mult, caracteristic romînilor, cu trunchi şi ramuri, aşa cum s-a realizat şi poporul romînesc. Ştefan jos, la bază, pentru că e cel mai mare apărător al creştinătăţii din zona de est, la mijloc, Mihai Viteazul, primul unificator al celor 3 ţări, şi sus, Cuza, primul domn al Romîniei Moderne. Nu trebuie să ne plîngem niciodată de inteligenţa romînească, cînd privim uneltele din acest muzeu. Deţinem un fund de lemn, pe care se ducea mămăligă la robii de pe moşia Blebei. Ştim că erau robi pe această moşie.”

Rep.-„Sprijin din partea societăţii civile, aţi avut?”

Prof.V.V.-„Nu! Au fost şi din Franţa, Belgia, Elveţia, America. Doar promisiuni, şi cu ele au plecat. Dar să continuăm, cu Stema oraşului Tîrgu-Neamţ, după o pecete din 25 ianuarie 1599, pe vremea lui Movilă Domn. Pe ea scrie, „S. CIVIUM DE NIMICZ”, adică, Sigiliul locuitorilor de Neamţ. Albastrul de pe această stemă, reprezintă, rîul Ozana, meterezele- Cetatea Neamţului, iar viţa de vie apare, deoarece, pe vremea aceea dările se plăteau în struguri şi băutură(sec.XIV-XV). Am totuşi o mîhnire, că obiecte deosebit de valoroase pe care le-am văzut la unii, au dispărut. Asta e menirea unui muzeu, conservarea obiectelor de valoare. Gîndiţi-vă că aceste cămăşi pe care le vedeţi, au fost cusute la lumina lumînării. Avem ghiulele şi cască de soldat din Primul Război Mondial, găsite lîngă cetate. Vreau să vă mai spun că avem foşti elevi, plecaţi sau stabiliţi în străinătate, care mă caută pentru a vedea acest muzeu. Eu de asta l-am făcut şi l-am lăsat Şcolii Nr. 2, ca să fie vizitat , să continue istoria Şcolii Domneşti şi în amintirea foştilor elevi, Creangă, Domnul Trandafir(fostul învăţător al lui Sadoveanu la Paşcani), Vasile Conta.”

Rep.-„Ce părere aveţi despre învăţămîntul actual?”

Prof.V.V.-„Mă supără faptul că istoria şi geografia se predă odată pe săptămînă şi că nu ai cum să transmiţi cunoştinţe elevilor. Din orele de istorie nu trebuie să lipsească partea narativă, pentru că aşa atragi elevul spre învăţătură. Nu-mi plac manualele alternative şi faptul că tinerii profesori pleacă din învăţămînt deoarece nu sunt remuneraţi.”

Rep.-„Domnule profesor, a fost poporul romîn în istorie, trădător?”

Prof.V.V.-„Dacă ar fi fost trădător, ar fi dispărut de multă vreme. O mie de ani au trecut peste noi migratorii(vizigoţi, goţi, huni,etc). Credinţa şi tradiţia ne-au salvat pînă acum, în 2007. E adevărat, au fost trădători, elemente izolate, dar nu caracterizează un popor. Interpretări vor fi, dar să nu-şi permită cineva să lovească în poporul romîn, în istoria lui, să nu punem sub semnul întrebării istoria neamului nostru romînesc, pentru că greşim enorm.

Pentru mine, mareşalul Antonescu este unul dintre cei mai mari eroi ai Romîniei, a trebuit să aleagă în momentul acela, tot ce e mai bine pentru Romînia, într-o conjunctură nefavorabilă.”

Rep.-„Aţi ieşit la pensie de 12 ani şi tot mai predaţi la Timişeşti istoria şi geografia, la vîrsta de 74 de ani. De unde izvorăşte atîta energie?”

Prof.-„E adevărat, fac naveta la anii mei, cu ia-mă nene, dar îmi prinde bine. Mai stau de vorbă cu sătenii, le observ modul de viaţă şi îmi place să vorbesc cu ţăranii. Probabil de aici vine energia şi pofta de viaţă, de aceea îmi doresc doar sănătate, şi nu altceva”.

După vizitarea acestui muzeu, am devenit şi mai mîndru că sunt nemţean dar şi impresionat de munca şi pasiunea domnului profesor Vasile Vrînceanu. Vă sugerez să vizitaţi acest muzeu, în care fiecare piesă îşi are istoria ei, povestită, cum numai domnia sa ştie.

Ciprian Traian Sturzu

Cursurile se adresează copiilor cu vîrste cuprinse între 7 şi 13 ani. Organizatorii îşi propun să formeze patru clase care vor avea câte opt elevi, cu două dintre acestea urmînd să se lucreze în prima săptămînă, iar cu celelalte două, în cea de-a doua săptămînă.Cursurile se vor desfăşura la şura tradiţională, în fiecare zi, între orele 10 şi 12.30. La finalul Şcolii de vară va fi vernisată o expoziţie cu lucrările elevilor, iar fiecare dintre aceştia va primi o diplomă de absolvire. Cursurile sunt gratuite, iar accesul în Ştrandul municipal va fi liber pentru fiecare elev înscris şi un însoţitor.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli. Primele mărturii despre Postul Apostolilor Petru şi Pavel le avem din secolul al IV lea, în Constituţiile Apostolice. Mai târziu vom găsi informaţii despre acest post la Sfantul Atanasie cel Mare, Teodoret, episcopul Cirului şi Leon cel Mare. Potrivit cercetătorilor, acest post era ţinut la început numai în cercurile monahale şi abia mai târziu s-a extins şi la credincioşi. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu are o durată fixă, deoarece începutul lui este în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Anul acesta postul începe luni, 20 iunie şi ţine până în ziua de 29 iunie. Acest post începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinţilor, prima duminică după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh.

Ţinând seama că menţinem Pascalia calendarului neîndreptat, Sfintele Paşti se pot sărbători între 4 aprilie şi 8 mai. Astfel, se poate întampla ca Duminica Tuturor Sfinţior să fie după 29 iunie şi Postul Sfinţilor Petru şi Pavel să se desfiinţeze. Aşa s-a întămplat în anii 1945 şi 1956, când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai. În cele două cazuri, Sfântul Sinod a hotarât să se ţină trei zile dinaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli.

Din păcate turiştii care vin în Târgu Neamţ nu se înghesuie să viziteze monumentul, fie că nu sunt informaţi că există, fie că drumul spre monument este mai greu de parcurs. Însă cei care vin aproape zilnic, sunt copiii care caută locuri de joacă noi.

Israeliana Keren Ayash, la vârsta de 35 de ani a decedat în anul 2009 răpusă de cancer. La scurt timp după deces, soţul femeii a utilizat embrionii crioconservaţi pentru a-i îndeplini dorinţa.

Povestea bebeleşului a sensibilizat foarte multe persoane şi a făcut înconjurul lumii.

Din anul 2000 de când primarul, Constantin Mătase, conduce această comună, drumurile care erau pline de gropi au fost refacute, şcoala din sat este renovată şi se poate compara cu şcolile din occident. Le-a creat atât profesorilor cât şi copiilor condiţii pentru a-şi desfăşura activităţile de învăţare.

În comună în prezent există şi reţea de alimentare cu apă. Prin finanţări europene şi cu sprijinul primăriei aceste proiecte se vor derula în cel mai scurt timp.

Decesul marelui poet s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, în casa de sănătate a doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti.

Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad.

Despre decesul lui Eminescu, criticul de artă George Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.”

Evenimentul se afla la a III-a ediţie şi a fost prezentat de Inspector Şcolar Rodica Vădeanu care a avut o implicare deosebită în realizarea activităţii.

Pentru a destinde atmosfera, cei care au fost prezenţi au avut parte de scenete realizate de grupul de copii ,,Junimiştii,, care au pus în scene momente de prietenie dintre Ion Creangă şi Mihai Eminescu.

Subiecte principale au fost legate de drepturile copiilor, de legislaţia din România, dar şi obligaţiile pe care le avem noi adulţii atunci când vine vorba despre copiii noştri.

Invitaţii speciali, nişte studenti francezi, au ţinut în mod deosebit să prezinte o istorie a campaniilor publicitare dedicate copiilor, campanii care au dus ulterior la fundamentarea legilor actuale.

Pentru un schimb de experienţă la nivel de educatori a fost invitată şi reprezentanta unui centru pentru copii din Canada, care a pus în evidenţă diferenţele dintre sistemul românesc şi cel canadian.

În ultimii ani, atenţia asupra drepturilor copiilor s-a accentuat, iar fiecare ţară încearcă să pună în aplicare o legislaţie care să-i apere, astefel încât drepturile lor să fie mai presus de orice, iar nerespectarea obligaţiilor pe care le au adulţii, să fie pedepsită corespunzător.

Evenimentul se încadrează în categoria manifestărilor ştiinţifice şi culturale ce abordează într-o manieră integrantă ştiinţa economică şi cultura. Această ocazie reprezintă un prilej al manifestării imaginaţiei participanţilor, care pot prezenta, dezbate şi disemina informaţii pe un teren foarte vast într-o formă proprie.

Simpozionul este structurat pe două paliere: Patrimoniul economic, cu secţiunile Tehnici ale ştiinţelor economice la început de mileniu trei; Inovaţie şi creativitate pedagogică; Descoperă ştiinţele economice, respectiv Patrimoniul cultural, cu secţiunile Ars dramatica; Ars photographica; Ars ludica. Cadrele didactice participante şi invitaţii de onoare s-au arătat extrem de încântaţi de simpozionul oragnizat la Târgu Neamţ.

La eveniment au participat şi oficialităţi ale oraşului şi conferenţiari de la universităţi din ţară.

Muzeul Nicolae Popa este format dintr-o casa veche şi un pavilion special construit care adăpostesc peste 3000 de exponate, începând de la ceramica Cucuteni şi obiecte dacice şi până la obiecte populare de lemn, ceramică, fier, bani, împletituri şi straie din diferite perioade istorice ce aparţin mai multor popoare.

Meşterul popular Nicolae Popa, născut 13 august 1919, a învăţat din copilărie să confecţioneze măşti de Anul Nou, iar mai târziu a început să sculpteze în piatra şi lemn.

De-a lungul timpului a primit multe diplome, are numeroase colecţii de monezi din diferite tări. A mai publicat sub forma unei monografii versificate a satului Târpeşti şi alte lucrări: “Cartea vieţii mele”, “Din lumea văzută şi nevăzută”, “De la lume adunate”. Lucrările sale au fost expuse în mari oraşe ale lumii. Acest muzeu este asaltat de către turişti din toate colţurile tării.

Cei 200 de elevi din comuna Brusturi se bucură de o educaţie bazată pe principii conforme cu ideologia corectă a factorilor principali de educaţie şi socializare

Primăria Brusturi face parte integrantă din acest proces de educaţie, menit să actualizeze eforturile susţinute ale cadrelor didactice pentru înlaturarea fenomenului de analfabetism, care se întîlneşte frecvent în România anului 2011. Prin sprijinirea educatională se doreşte o formare socială avansată a tinerilor cu scopul folosirii acestora în favoarea societăţii comunale.

Sindicatul Liber al Pensionarilor sărbătoreşte ocazional persoanele născute într-o anumită perioadă, iar acest lucru îi determină să fie împreună pentru a depăna amintiri din perioada tinereţii. Chiar dacă au trecut de a doua tinereţe, dansează pe ritmurile muzicii, ca la 20 de ani.

De fiecare dată, pregătesc cîte o mică surpriză pentru cei care vin la petrecere. De această dată, senzaţia serii a fost expoziţia de obiecte populare ,,Lada cu zestre a bunicii,,

Cei prezenţi au avut parte şi de un mic concurs cu premii, o tombolă care se organizează la fiecare petrecere. Pensionarii s-au arătat încântaţi de eveniment şi speră ca de fiecare dată să se reunească tot în aceeaşi formulă.

Nici primarul oraşului nu a putut lipsi de la o asemenea manifestare deoarece acesta este un apropiat al pensionarilor.

Astfel de manifestări sunt prielnice, iar cei prezenţi petrec clipe de neuitat alături de prietenii de-o viaţă.

Concursul este organizat de Inspectoratul Şcolar Judetean Neamţ, cu sprijinul Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă Petrodava al judeţului Neamţ şi al autorităţilor publice locale. Aceştia au venit în spijinul elevilor şi profesorilor cu scopul de a conştientiza factorii nocivi ai educatiei precare în rândul tinerilor.

Conştientizarea factorilor de risc uman este un atuu în plus cînd vine vorba despre asigurarea unui climat de siguranţă iar prevenirea este principalul scop al celor care ne apară zi de zi atît viaţa cît şi bunurile materiale.

De-a lungul carierei sale Vasile Olac ne-a fost calauză prin literatura datorita ilustratiilor sale din „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Peripeţiile Alisei în Ţara Minunilor”, „Hänsel şi Gretel”, „Muzicanţii din Bremen”, „Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare”, „Scufiţa Roşie”.

Pe parcursul celor 10 zile, se vor desfăşura mai multe activităţi: vernisajul unei expoziţii de desene ale copiilor de la Şcoala de Arte şi Meserii Grinţieş, concertul elevilor de la Liceul de Artă „Victor Brauner”, concursul-maraton de desene pe asfaltul din faţa bibliotecii şi vernisajul expoziţiei de grafică şi ilustraţii de carte pentru copii, semnate de Vasile Olac

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a făcut invitaţia întrucât obiectivul instituţiei este acela de a asigura o desfăşurarea corectă şi echitabilă a examenului naţional de bacalaureat.

“Consecvent obiectivului de a asigura o desfăşurare corectă şi echitabilă a examenului naţional de bacalaureat şi şi adept al principiului transparenţei, invită asociaţiile de părinţi şi societatea civilă să desemneze observatori care să monitorizeze organizarea şi desfăşurarea acestui examen”, arată un comunicat de joi al MECTS, remis agenţiei MEDIAFAX.

Potrivit Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2011, observatorii pot monitoriza pregătirea examenului de bacalaureat, respectiv stabilirea, prin tragere la sorţi a componenţei comisiilor, realizarea instruirii generale a membrilor acestora, instruirea asistenţilor din centrele de examen, verificarea sălilor de examen.

Totodată, ei pot urmări desfăşurarea examenului, fiind prezenţi în săli ca asistenţi în timpul desfăşurării probelor şi pot monitoriza situaţiile de susţinere a examenului în condiţii speciale, având posibilitatea de a sesiza eventualele încălcări ale prevederilor metodologiei. În activitatea de monitorizare, observatorii vor fi în permanenţă însoţiţi de un membru al comisiei, mai precizează MECTS.

Pentru a putea participa cu observatori la examenul de bacalaureat, asociaţiile de părinţi constituite conform legii şi organizaţiile nonguvernamentale care au activitate relevantă în domeniul educaţiei vor adresa Comisiei de bacalaureat judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti o solicitare scrisă, oficială, până la data de 1 iunie 2011.

Solicitarea va include şi asumarea faptului că persoanele nominalizate sunt eligibile, îndeplinind condiţia de a nu avea soţul/soţia, o rudă sau un afin de până la gradul al IV-lea inclusiv, printre candidaţii care participă la examenul de bacalaureat în respectiva sesiune şi care se angajează să respecte prevederile legislaţiei în vigoare şi ale metodologiei de organizare şi desfăşurare a bacalaureatului.

Observatorii acreditaţi de Comisia de bacalaureat judeţeană/a Municipiului Bucureşti vor primi informaţii, din partea reprezentantului comisiei judeţene/a Municipiului Bucureşti, legate de prevederile relevante în vigoare pentru examenul de bacalaureat (lege, metodologii, proceduri, note etc).

De asemenea, în cadrul instruirii, observatorii vor semna declaraţii-tip, prin care îşi asumă cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor metodologiei şi procedurile stabilite de Comisia de bacalaureat judeţeană sau a Municipiului Bucureşti pentru accesul observatorilor în spaţiile în care se desfăşoară examenul de bacalaureat, inclusiv acceptarea faptului că, în centrele de bacalaureat, nu vor avea asupra lor materiale nepermise, de tipul: telefoane mobile, orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare, precum şi dicţionare, manuale şcolare, culegeri, ziare, reviste, cărţi etc.

Comisia de bacalaureat judeţeană sau a Municipiului Bucureşti va elabora lista nominală a observatorilor acceptaţi, pe care o va transmite fiecărui centru de evaluare a competenţelor lingvistice şi digitale şi fiecărui centru de examen şi va elibera, până la data de 5 iunie 2011, adeverinţe nominale pentru fiecare observator.

Observatorii vor avea acces în centrele de examen numai însoţiţi de un membru al comisiei delegat de preşedintele acesteia şi doar în baza adeverinţei şi a unui act de identitate.

Potrivit Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2011, vor fi acceptaţi cel mult doi observatori/centru de bacalaureat/probă de examen.

În cadrul activităţii din centrele de bacalaureat, observatorilor le este interzis să vadă subiectele înainte de afişarea acestora, să citească lucrările candidaţilor sau să discute cu aceştia în timpul probelor, să discute cu profesorii asistenţi în timpul probelor, să intervină în orice fel în activităţile din sălile în care candidaţii susţin probe de examen, să perturbe activitatea specifică pe care o desfăşoară comisiile sau să părăsească centrele de examen în care se desfăşoară probele scrise, înainte de ieşirea primului candidat din centru.

La încheierea activităţii, observatorul va redacta un raport scris, datat şi semnat, care va fi predat secretarului Comisiei de bacalaureat judeţeană sau a Municipiului Bucureşti.

Actul mai prevede că orice sesizare vizând eventualele nereguli identificate de observatori va fi comunicată de către aceştia preşedintelui comisiei din centrul de bacalaureat şi persoanei de contact.

Persoana de contact va transmite imediat informaţia preşedintelui Comisiei de bacalaureat judeţeană sau a Municipiului Bucureşti, care va lua măsuri de verificare şi remediere a eventualelor disfuncţionalităţi semnalate.

Preşedintele comisiei de bacalaureat judeţene sau a Municipiului Bucureşti va decide asupra oportunităţii informării Comisiei Naţionale de Bacalaureat. Sesizările şi propunerile observatorilor vor fi consemnate de preşedintele din fiecare centru în raportul cu privire la organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat, transmis Comisiei de bacalaureat judeţene sau a Municipiului Bucureşti.

Înscrierea la examenul de bacalaureat are loc în perioada 23 – 27 mai. Examenul se desfăşoară în perioada 6 iunie – 1 iulie. Rezultatele finale sunt afişate în 8 iulie.

Grupul este condus de viceprimarului orașului Tîrgu Neamț Iftime Petrariu şi city managerul Vasile Luculescu şi reprezintă reiterarea vizitei delegaţiei franceze din St.Just-St.Rambert, din luna mai a anului 2010, în oraşul Tîrgu Neamţ.

Pe perioada celor 5 zile, localitatea St.Just-St. Rambert va organiza o serie de manifestări dedicate omagierii a 20 de ani de relatii de înfrăţire între oraşul Tîrgu Neamţ – România şi oraşul St.Just-St.Rambert-Franţa.

Pentru vacanța de vară organizatorii cercului au pregătit o surpriză pentru elevii cititori. ”Liber printre rânduri” va continua să funcționeze.

Se spune că în Joia Mare este interzis să dormi în timpul zilei dacă nu vrei să fii leneş pe parcursul întregului an

În anumite sate româneşti, se crede că femeile care aţipesc în miez de zi sunt aspru pedepsite de Joimărişa, în folclorul romanesc, un justitiar al trândăviei, umblând prin sate în Joia Mare, supraveghind tinerele neveste şi fete tinere şi cerându-le socoteală pentru treburile făcute sau nefăcute, terminate sau neterminate la timp.

În anumite zone s-a păstrat un ritual aparte conform căruia o femeie măritată şi deosebit de harnică se îmbracă în Joimăriţă şi controlează gospodariile şi podurile locuinţelor în căutarea câlţilor. Această Joimăriţă, are dreptul de a da peste unghii tinerelor care au preferat să lenevească în loc să muncească. Tot în această zi se finalizează treburile gospodăreşti.

În seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-si la fiecare câte o dorinta şi dezlegându-le când dorinţa s-a implinit. Acestă aţă şi-o pun sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.

în Vestul ţării, o familie care prepară pâinea pentru Paşte, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări şi vin, pentru a rămâne până la Paşti. Din Joia Mare până în ziua de Paşti se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. În Oltenia şi acum se fac în zori, în curti şi / sau la morminte focuri pentru morţi din boz sau nuiele.

Joia Mare este cunoscută ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle inrosite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste oua sfinţite şi îngropate la moşie o feresc de piatră.

Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă ouă roşii, românii contemporani mai vopsesc ouale şi în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca să iasă “cu model”.

Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţă), cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

“Valea Ozanei … mit şi legendă” finanţat în luna noiembrie a anului trecut are ca obiectiv promovarea produselor turistice din arealul Tîrgu Neamţ, în vederea atractivităţii turistice la nivel naţional şi internaţional. Activităţile proiectului se adresează unui număr, estimat la 48.500 de vizitatori străini şi români sosiţi în zonă în anul 2011. În cadrul proiectului se va realiza un Ghid turistic de promovare, hărţi, bannere, pliante, film de prezentare a arealului turistic Tîrgu Neamţ, seturi de materiale de promovare oferite personal, portal de promovare, precum şi participarea la Târgul de Turism al României. Valoarea proiectului este în valoare de 482 milioane de lei.

Vor fi aduse spre închinare Sfintele Moaşte de la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ.

Paştele de anul acesta, în Tîrgu Neamţ va fi unul cel puţin special. Autoritatea locală are pregătite o serie de surprize atât religioase dar şi lumeşti.

Premiile concursului ”Student pentru o zi” însumează peste 25.000 lei, la care se adaugă 42 de certificate de agrementare, ce permit admiterea pe locurile fără taxă la specializarea dorită, în fruntea listei de admitere, la unul dintre programele Universităţii. Concurenţii care nu vor reuşi să obţină certificate de agrementare pot să participe la concursul de eseuri, care le oferă o nouă şansă pentru câştigarea unui loc fără taxă şi a unei burse de studii.

Joi, 24 martie, după primirea invitaților și a cadrelor didactice pensionare, elevii vor prezenta un program artistic. Organizatorii au pregătit o premiere a lucrărilor la concursul național ”În satul lui Nică..” și o competiție de pentalon olimpic. Toate aceste activități se vor defășura în sala de sport.

Ziua de vineri, 25 martie, așa cum cere, deja, tradiția, este închinată dascălilor care au părăsit lumea aceasta. Pentru că este vorba de un învățământ de tradiție, organizatorii au programat în această zi sesiunea de referate și de comunicări științifice. Tradiția acestor zile a venit de la pomenirea acestor dascăli. Ca atare ziua se va încheia cu o slujbă de pomenire a acestora la biserica Sf. Nicolae din Humulești.