Gura Targului

Se anunţă iminenţa unui război rece pe scena politică din Românica. Căci , dacă nu ştiţi,  Ion Iliescu a comparat alianţa PSD-PNL, care ca şi ideologie are la bază sloganul Jos Băsescu, cu aceea dintre americani şi ruşi, în al doilea război mondial. Are cuvântul tovarăşul Ion Iliescu: „Mulţi puneau la îndoială cum se poate uni un partid liberal cu un partid social-democrat, că sunt incompatibilităţi de ordin ideologic. Ei şi? În al doilea război mondial , Statele Unite au mers împreună cu Uniunea Sovietică împotriva Germaniei hitleriste”. Face ce face şi tot la Moscova aterizează Bunicuţa ! Dar adevărul e că, recenta comparaţie a lui Ion Iliescu, face cât o mie de cuvinte goale de-ale lui Victor Ponta. Care-va-să-zică , în viziunea preşedintelui de onoare a PSD, avem aşa: PSD-un fel de URSS cu faţă umană; PNL – întruchiparea visului american pe pământ românesc;PC – de mărimea Liechtensteinului, nebeligerant, participant doar cu reporteri de război, deci nu se pune la socoteală; PDL – e un fel de Germania şi în fine Hilter – nimeni altul , decât Traian Băsescu. Am fost tentat, recunosc, să asimilez UNPR şi PP-ul cu Finlanda sau ceva de genul ăsta, dar nu am făcut-o pentru a nu jigni poporul finlandez.  Însă ce vrea să spună tovarăşul Ion Iliescu prin asta? E cumva vreo aluzie la faptul că după ce dictatorul va fi scos din buncărul de la Cotroceni, cele două puteri antagonice din punct de vedere politic PSD şi PNL, după ce îşi vor împărţi ţara, în galben şi roşu, vor intra într-un război rece de vreo 45 de ani?! Căci, cine ştie puţintică istorie, cunoaşte faptul că, după al doilea război mondial, americanii au intrat în Războiul Rece, împotriva fostului aliat bolşevic. Conform comparaţiei lui Ion Iliescu, după ce PSD şi PNL vor bate în alegeri PDL, va începe războiul rece între pesedişti şi penelişti. Ce nu ştie fostul preşedinte al României, este faptul că după acest război rece URSS s-a destrămat. Asta vrea Ion Iliescu, să se destrame şi PSD? Probabil, dacă liderii USL ar avea înţelepciunea să asculte şi răzvrătiţii propriilor organizaţii de partide din teritoriu, care bleastămă şi aruncă sudalme la adresa acestei uniuni, ar pricepe că războiul dintre PSD şi PNL a început încă de la înfiinţarea uniunii, numeroşi lideri de organizaţii PNL din teritoriu scrâşnind din dinţi la ideea de a sta la masă cu gloata de prădători din PSD, pe care electoratul penelist i-a înjurat timp de 20 de ani.  Altfel, bucuroşi le-om duce toate , vorba poetului: „De-o fi una , de-o fi alta…” . A, uitam o chestie: da , Aliaţii i-au bătut pe nemţi în al doilea război mondial, dar şi atunci , ca şi acum, cea care a belit-o a fost tot România!

Ciprian Traian Sturzu

Exact cum bicicliştii de la Turul Franţei se dau de ceasul morţii să treacă linia de sosire primii pentru a câştiga lozul cel mare,  şi unii primari  din Opoziție vor dezerta  , atunci când vor primi biciclete moderne din partea PDL la pachet cu îndemnul preşedintelui Băsescu „Să PeDaLaţi bine!” Unii or  să-i condamne la unison şi să-i declare dezertori, s-au după caz, or să li se pună cruce carierei politice. Hai s-avem pardon! În practica politică românească doctrina e apă de ploaie, vrăjeală pentru fraieri, rahat pe băţ vândut la alegeri ca vata de zahăr vopsită în coloranţi electorali de duzină. Dacă n-ar trebui minţiţi alegătorii cu ceva, atunci partidele s-ar putea numi oricum şi ar putea afişa orice doctrină. De ani de zile, analişti şi politologi, reprezentanţi ai societăţii civile şi simpli observatori reclamă o lege împotriva migraţiei politice. Partidele, fără nicio deosebire , tranzacţionează pe coridoare şi-n cabinete parlamentari, primari, consilieri cu lejeritatea cu care proxeneţii negociază târfe pe marginea şoselelor de centură. Şi din păcate, nu se întrezăreşte vreo şansă de schimbare. Motivul e banal: o lege antitraseism ar arunca în aer actuala clasă politică. De aceea băieţii tac mâlc în privinţa asta. În fond, cine i-ar putea convinge să schimbe legea electorală şi regulamentele de funcţionare ale Parlamentului şi să-şi tragă astfel, de bunăvoi şi nesiliţi de nimeni , un mare şut între picioare? Poate doar nişte milioane de cetăţeni, strânşi uniţi în jurul unui proiect neaducător de avantaje personale directe. Or, aşa ceva nu se poate naşte în România, o ştim cu toţii!  Păi ş-atunci , despre ce vorbim noi aici?! De ce nu vorbim de faptul că Proiectul „Nimic” al Opoziţiei decurge normal! Opoziţia zace pe-o rână , cu telecomanda în mână şi verifică, între două vizite pe net, dacă Antena 3 și Realitatea au mai reuşit un pic să şubrezească Puterea. La PSD s-a instaurat o paralizie izvorâtă din sondaje, pentru că cele 53 de procente date de un institut prieten nu-l lasă pe Ponta să doarmă. Pe scurt, proiectul „Nimic” , dezvoltat cu râvnă de USL , îşi arată roadele. Care roade, abia aşteaptă să fie culese de PDL, cu ajutorul banilor de la FMI , imediat ce alegerile locale se vor fi copt destul.   Aşa se explică şi faptul că mulţi primari PSD și PNL,  PeDaL-ează bine spre linia de sosire!

Ciprian Traian Sturzu

E păcat să nu te naști în România, acest Disnayland politic din Uniunea Europeană. Protestele din ultimele săptămâni mi-au redat simțul umorului, pe care-l pierdusem odată cu ieșirea din lumea mondenă a Biancăi Drăgușanu. Protestele din țară i-au făcut pe mulți bipezi să viseze cu ochii deschiși la o reeditare a evenimentelor din decembrie 89, chiar dacă, fie vorba între noi, Raed Arafat vorbește mult mai bine limba română decât Laszlo Tokes. Unii ar fi visat, săracii , și cu ochii închiși, dar n-a fost chip. De pildă , Crin Antonescu , nu s-a putut deloc odihni , din cauza gălăgiei din Piața Universității. Drept consecință, a sărit din pijamale, și-a aruncat de pe cap scufia și a dat o declarație de presă ca suspendarea președintelui să nu se mai facă în Parlament, ci în stradă. Adică, în loc să zbiere ca descreierații pe străzi, membrii USL să meargă din casă în casă și să ceară oamenilor semnături pentru demiterea tiranului. M-aș bucura dacă această acțiune s-ar desfășura în liniște , pentru că unii mai și muncesc, da? Revenind la Piața Universității, trebuie amintit că succesul repurtat de tinerii politici a evenimentelor din decembrie 89 s-a datorat emanației. Era, așadar de așteptat ca ocuparea cu succes a Pieței Universității de către niște indignați , să atragă noi tineri politicieni din toate colțurile țării.

Primul care a plonjat în Piață a fost DDD zis și Dan Diaconescu, cu expresia aceea fără semne de punctuație , așa cum ne-a obișnuit noapte de noapte la OTV.

Al doilea a fost Ludovic Orban , despre care mărturisesc , aveam o imagine a unui om cu bun simț. Dar mi-a tras o palmă usturătoare. A venit în Piață pregătit cu trusa de campanie electorală: camere de luat vederi, câțiva colegi de partid și, dacă nu mă înșel, și-a adus de acasă și un cetățean protestatar cu care să poarte discuții spontane. A fost descoperit și a primit o salvă de „PDL-USL tot mizeria aia e”. A scăpat cu fuga. A crezut că a visat probabil și a doua zi a revenit să verifice consecvența manifestanților. A fost alungat din nou. Nu-i mai rămâne decât să încerce să intre în mulțime cu mașina.

Crin și Victoraș: USL a decis că nu trebuie să rămână insensibil în fața declarațiilor de amor din partea protestatarilor (versiune Antena 3), drept care au organizat un mega miting. 3.000 de activiști de partid plătiți de USL au decis să plece să ocupe Piața Universității. Din fericire , oamenii care s-au adunat în Piață erau din categoria mormoloci aduși cu autocarul.

Trupa Mazăre: Neștiind ce anume îi deosebește pe Tom și Jerry de Marx și Engels, tinerii revoluționari dobrogeni ai lui Mazăre, s-au echipat în Che Guevariști cu băști roșii pe cap și copleșiți de personalitatea marelui gânditor Radu Mazăre au plecat la București, fără știrea părinților. Look-ul lor cazon emană o ambiție de a schimba societatea și lumea , iar bulendrele le trădează credința lor profundă în valorile comunismului: carnaval la Rio pentru toată lumea, transport , distracție , băutură gratis pentru toți oamenii muncii.

Acestea fiind zise ,vă salut. Să fiți deștepți și fără frică.

Ciprian Traian Sturzu

De câte ori deschid televizorul nu pot să nu mă mir de debilitatea clasei politice românești. Cum de au reușit să manipuleze într-un hal fără de hal o întreagă țară? Până și cei mai cruzi oameni au dovedit un coeficient înalt de inteligență. Dar toți sunt atât de rapace, atât de dornici de putere, încât au uitat fundamental structura umană.

Ceea ce se întâmplă în stradă a fost determinat și de Putere și de Opoziție. Televiziunile aservite opoziției, dornice a ajunge la înfruptat, nu la a face bine românilor, în loc să pregătească alegătorul pentru USL a declanșat o depresie colectivă. Atât li s-a spus oamenilor că le este rău, că nu au nici un fel de șanse, încât reacționează precum înecatul. Ca ultimă rezervă de supraviețuire populația și-a redobândit atribute umane: conștiința propriei persoane, dreptul uman de a fi respectat ca persoană umană. În trei ani criza economică a distrus procesul de spălare pe creier a celor 50 de comunism și a celor 22 de fripturism. Orice tehnică de manipulare are dublu tăiș. Nu poți desființa un psihic uman și să-i dai în loc (pe post) de personalități drept Ponta și Antonescu. În fiecare frază a lor respiră disprețul profund față de oameni. La ei, (încă) și mai grav, se simte faptul că nu sunt decât marionete.

Cineva m-a acuzat că nu lovesc în putere. PDL a reușit, la marea artă, să se lovească singur. La tot ce au făcut bine, dacă nu au alăturat o gafă de proporții, au pus un ambalaj care mai curând avertizează „otravă”. Nu au făcut nimic din propria voință sau din grijă pentru popor. Cetățenii au dreptate. Li s-a plătit fiecare vot sau decizie. Nu curajul de a face ceva este meritul lor. Se vede din faptul că se țin de putere și că și-au salvat afacerile.

Rămâne în discuție președintele. Doar istoria va stabili care este locul lui în toată această desfășurare de evenimente. A îngropat conștient sau nu întreaga clasă politică. A trezit, conștient sau nu, sentimentele de respect și onoare. Putem vorbi de un paranoic sau de un martir care a ales singura cale de a arde ani din istoria unei țări, de  a o forța să se maturizeze. A sacrificat mii de oameni pentru o generație?

În rest, tone de demagogie curge din difuzoarele televizoarelor. Între timp a căpătat și miros. În schizofrenia lor, politicienii nu înțeleg că „prostul” de român s-a prins cât de disprețuit este. Groaza, disperarea care i-a fost inoculată în ultima vreme, a trezit ceea ce libertatea nu a reușit.

Cât despre anticipate, să ne ferească Dumnezeu. Am schimba pe unii cu alții. Mai trebuie ceva timp să se coaguleze alternativa. Oamenii cumsecade nu au putut fi decimați în România. Eu au renunțat la unele orgolii (spre exemplu, cel al impunerii valorii lor) pentru se adapta la sistem. Dar mai este nevoie de ceva timp pentru a-și construi o structură, alternativă la gloata politică de diferite culori, care a uitat cu desăvârșire că până și cel mai prost om rămâne om.

Conform unor scenarii oferite de istorie, opoziția va încerca forțarea extremelor. Și ar avea șanse, cu o putere debilă, formată din baroni locali disperați de a-și păstra puterea, mai ales economică. Dar, cum trăim o perioadă imprevizibilă, poate că nu vom avea parte de nici un fel de extremă, fie ea de dreapta, sau de stânga.

Diana Boureanu

„Nu cred că soluția să-l bați pe Pinalti implică să furăm mai mult la alegeri decât el. Trebuie să câștigăm corect, cinstit”, ar fi zis Victor Ponta , după ce , la Piatra Neamț , sacoșele PDL au învins gălețile USL.  Declarația e gravă. Se povestește că, la auzul ei, Octav Cozmâncă a vomitat pe un trecător, Viorel Hrebenciuc s-a făcut galben la față, a dus mâna la inimă și a scos de acolo portofelul, pe care l-a aruncat într-un cerșetor. În ceea ce-l privește pe Miron Mitrea, la auzul acestor vorbe, și-ar fi comandat , pe fond nervos un Ferrari. Martori oculari au relatat că, în timp ce Victor Ponta spunea ce spunea, pe lângă gropile lui Nicolae Ceaușescu, Emil Bodnăraș, Ana Pauker și Silviu Brucan pământul s-ar fi mișcat, ca și când cineva-nu se știe cine- s-ar fi răsucit în mormânt. Vorbele nemaiauzite ale Cârlanului  nu numai că au întinat sfintele idealuri ale unei găști de hoți, dar au jignit până în străfunduri, până la substanța comunistă, socialistă și apoi fesenistă, fibra de bază a ceea ce astăzi se mișcă și umblă sub numele de PSD. Ca să ajungi politician, primul lucru care trebuie să-l înveți e că alegerile se fură. Ca să ajungi pesedist, trebuie să știi asta încă din leagăn. Ca să ajungă Ion Iliescu președinte, Adrian Năstase prim-ministru, Victor Ponta în Parlament și Liviu Dragnea cel mai bogat președinte de Consiliu Județean din țară, strămoșii lor politici au trădat, au au jefuit, au mințit, au dat în cap, au deposedat de proprietăți, au  falsificat istoria, au condamnat oameni la închisoare, i-au lichidat, dar mai des decât orice, au furat la alegeri. Au furat la alegerile din din 46, la alea din anii 50, 60, 70 și 80, au furat apoi la alegerile din 90, din 92, din 96, din 2000 din 2004, din 2008, din din 2009 și, dacă se va găsi destul respect pentru tradiția partidului, vor fura și de acum înainte. PSD a furat chiar și când a pierdut, a furat și când au furat ceilalți mai bine, au furat necontenit, într-un soi de cult eroic al furtului. Peste toată această istorie  vine Ponta, un băiețel cu vocea în formare , și zice că vrea să facă pișu. Dacă nu i s-ar face milă de tinerețea lui, Gheorghiu-Dej l-ar împușca pe loc.

Ciprian Traian Sturzu

Neculai Andone nu e idiot

Pentru că dacă era idiot nu aș fi scris niciodată de domnia sa. Zilele acestea am aflat că președintele PNL Tîrgu-Neamț este foarte supărat pe mine, pentru că l-aș fi făcut idiot într-un articol. Din păcate dl. Andone este grav dezinformat. Acesta recunoaște că nu a citit articolele, dar cică , i-ar fi spus cineva. Înainte de a face o acuzație, consider că e normal să te informezi personal și să citești personal articolul în care cineva i-ar fi spus că l-am făcut idiot. Nu-mi voi permite niciodată să fac o persoană publică idioată, oricât de antipatic mi-ar fi. În articolul „Idiotul de internet”, mă refeream la acei anonimi care postează comentarii oligofrene si jignitoare la adresa mea. Nu cred în ruptul capului, că domnul Andone postează comentarii anonime în care mă jignește, dar cu siguranță câțiva gonaci ai organizației pe care o conduce mai chinuiesc tastatura prin comentarii anonime. Aș vrea să cred, că acești gonaci nu sunt puși de domnul Andone să mă jignească. Ca să încheiem și să nu plictisim lumea, acel articol „Idiotul de internet” este dedicat anonimilor, atât celor care scriu pe site-ul Gura Tîrgului cât și tuturor celor care scriu sub anonimat prin alte publicații din țară. Să-mi arate și mie domnul Andone unde se regăsește numele său în articol, dacă tot acuzăm nefondat. Referitor la articolul „Animale pe cale de apariție”, acolo m-am axat într-un stil satiric și pamfletist, un stil care este total necunoscut multor oameni politici din zonă, în care îl ironizam pe dl. Irimia Stelian, care de ceva timp încoace îmi jignește familia, în special tatăl. Ca fiu ,mi se pare firesc să reacționez în a-mi apăra tatăl. Și am făcut-o jurnlistic aplicând pamfletul. Care este mult mai demn decât să aduci jigniri pe la colțuri. Este de notoriatate faptul că acest pensionar este omul de casă al președintelui PNL Tîrgu-Neamț. S-a întrebat dl. Andone cum m-am simțit când mi s-a adus la cunoștință faptul că dl. Irimia Stelian îmi jignește prin locuri publice tatăl și familia? S-a întrebat dl. Andone cum m-am simțit citind comentariile anonime jignitoare la adresa mea scrise de oameni din PNL? Nu e logic să fiu dezamăgit și revoltat de comportamentul unor oameni care fac parte din anturajul domnului Andone? Modul meu de exprimare, repet, într-un stil pamfletist, la adresa lui Irimia Stelian l-a deranjat pe dl. Andone , să zicem că poate fi justificat până într-un anumit punct. Sunt prieteni. Poate i-am jignit prietenul, dar acesta la rândul lui mi-a jignit tatăl. Care dintre noi doi e mai îndreptățit să fie supărat?!Dar una e să porți ură unui ziarist care deține un alt stil de a face presă și alta era să comunice cu subsemnatul și să ceară lămuriri, pentru a se edifica asupra unor aspecte. L-aș ruga pe această cale pe dl. Andone să cumpere în fiecare miercuri |publicațiile Academia Cațavencu, Kamikaze și Cațavencii, unde o să citeasă cu stupoare articole de pamflet la adresa unor politicieni de anvergură ai țării, mult mai dure și acide decât le scriu eu. Acolo va citi faptul că Adrian Năstase e făcut homosexual, Vanghelie analfabet, Geoană prostănac evident într-un stil de pamflet. Și sunt doar câteva exemple. Nici nu vreau să mă gândesc daca cei de la respectivele publicații l-ar lua în colimator și pe dl. Andone și l-ar persifla ironic. Ar fi târâți prin tribunale. Dar va pierde onorabil, deoarece acest stil de pamflet este recunoscut că atinge în mod ironic ironic și amuzant pudoarea unor persoane publice. Îi mai aduc la cunoștință și faptul, că emisiunile de pamflet, gen „Gura Presei” cu Mircea Badea sau „În puii mei”, cu Mihai Bendeac, sunt tratate ca pamflete, și nu degeaba la sfârșitul respectivelor emisiuni, scrie mare și citeț pe ecran „Această emisiune a fost un pamflet și trebuie tratată ca atare”. Și cu siguranță s-a uitat și dl Andone la aceste emisiuni în care persoane publice, în special politice sunt luate la ironizat , unele mergând chiar până la insinuări destul de ingrate pentru ele. Aș vrea să-l informez pe dl. Andone că eu nu doresc să creez o stare conflictuală cu nimeni, ci doar să fiu înțeles că acest stil m-a consacrat și același stil îl practică și alți ziariști. M-aș bucura dacă dl. Irimia Stelian va înceta să-mi denigreze tatăl prin locuri publice, pentru că aș vrea să-l informez faptul că, acelor oameni cărora le spune cuvinte nedemne pentru un pensionar la adresa tatălui meu, mă informează a doua zi și pe mine. Sper ca aceste jigniri să înceteze și să ne vedem fiecare de profesia lui. Totodată, o să-l informez pe dl. Andone că de azi înainte mă voi abține să fac articole de satiră politică și pamflet la adresa sa, din respect pentru relația pe care o are cu tatăl meu. Acestea fiind zise domnule Andone, vă doresc multă sănătate și mult succes.

Ciprian Traian Sturzu

Nu mi-am permis să nu-mi  cenzurez sistemul nervos şi să-mi dau drumu’ la libera exprimare, care după cum bine se ştie, este un drept garantat prin Constituţie. Dar vizavi de unele specimene oligofrene care chinuiesc tastatura atunci când înjură persoane publice, sau după caz pe subsemnatul  prin comentarii anonime pe  site-ul Gura Tîrgului ,  sunt nevoit să le aplic o corecție de bun simț  A răspunde comentariilor unor oligofreni contemporani, de fapt niște gonaci politici locali,  e ca şi cum aş încerca să analizez prostia lui Edmond Tălmăcean, de altfel un bou vesel, cum rar mi-a fost dat să văd. Dar , ca să nu zică unii, că mă ascund după cireşu’ lu’ Creangă, am să vă zic următoarele, evident, păstrând proporţiile valorice.  Să presupunem că Einstein ar fi trăit în zilele noastre şi că, în calitate de deţinător al premiului Nobel , ar fi fost invitat să scrie , săptămânal , un editorial într-un ziar. Oare cum ar fi arătat comentariile din subsolul textelor lui? Cam aşa: „Mamă cînd î-ţi văd freza aia de maimuţă electrocutată, îmi vine sămi bat copii, să mor io. Lasă-ne băi nene că n-eai obosit, ce nu înţelegi?” Sau. „Du-te bă şi pune curu la muncă, pune mîna şi produ ceva, papagalule, mai scuteştene cu formule şi băşini şi teorii. V-a făcut măta pe toţi intelectuali şi şmecheri, ce să-ţi povestesc. LA MUNCĂĂĂĂ!” Sau. „Mă cac pe Nobelu tău băi ciufutule, mori.” Sau. „Eşti prost.” Bun. Acum să presupunem că şi Shakespearear fi fost contemporan cu noi şi cu Einstein şi că şi el ar fi scris un editorial într-un ziar sau într-o revistă. Urmarea? „Ţiam citit de curiozitate Romeo şi Julieta să văd ceţi poate pielea. Pute a invenţie de la şapte poşte. Julieta e o panaramă iar Romeo ăla un papagal, într-un cu-vînt o poveste de tot căcatul. Eşti varză , du-te şi te culcă şi lasă pe altul mai bun. Eşti zero barat. Daţil afară pe boşorog că vă face de rîs. HUĂ!” „Slab. Scri foarte prost.”  De ce comentarii ar fi avut parte I.C Brătianu, Nicolae Titulescu sau Nicolae Iorga nici nu mai încerc să-mi imaginez, că mi se urcă sângele în cap. Revenind la oile noastre, repet, respectând proporţiile valorice ale „victimelor” internetului, aşa şi cu oligofrenii care scriu pe respectivul site. Aşa că mare noroc au avut toţi cei de mai sus că, neexistând Internet în vremurile în care au trăit şi şi-au desfăşurat activitatea , n-au avut privilegiul să experimenteze pe pielea lor libertatea de exprimare a idiotului pe Internet. Idiotul de Internet nu trăieşte decât ca să-i conteste pe ceilalţi , dar cel mai mult şi mai mult îi place să se caţere pe statui, sau raportat la cazul nostru, pe oameni care au realizat ceva în viaţa asta. Cu cât cel contestat e mai sus pe scara evoluţiei şi mai bine acoperit de praful istoriei , cu atât idiotul de Internet şi-ar dori mai mult să-i tragă o flegmă. Flegma e paşaportul lui către egalitatea cu cel contestat. Iar idioţenia e şi mai mare când aceşti idioţi de Internet, nu-şi asumă cele scrise şi trăiesc sub anonimat. Dar să-l iei pe Einstein cu „bă, Alberte” şi să dai cu el de pereţi echivalează cu a fi luat premiul Nobel în acelaşi an cu el, iar să-l desfiinţezi din trei vorbe agramate pe Shakespeare e ca şi cum ai fi fost cu el la un concurs de literatură, la căminul Cultural din comuna Văscăuţii de Sus, şi i-ai fi suflat de sub nas trofeul „Floarea Literară a Provinciei”. La fel să te iei şi de un primar , un jurnalist ,deputat , e ca şi cum ai fi fost şi tu ales,  primar sau a-i lucra în mass-media. Să înjuri doar tot felul de mediocri nu înseamnă aproape nimic pentru aceşti idioţi de Internet. Ce să mai discutăm, e superpervers Internetul ăsta. A dat multor proști posibilitatea să comunice.  De prea multe ori, prostia românească, o întrece pe cea omenească!

Ciprian Traian Sturzu

Astăzi vom călători în timp. Datorită traficului blocat de pe autostrada Caracal – Târgu-Neamţ, am abandonat maşina şi m-am urcat în elicopterul timpului. Ce am văzut nu se poate povesti, aşa că doar am să rezum prima retrospectivă a celor mai importante evenimente din acest an. Chiar dacă abia a început , 2012 a fost un an superb, de retrăit. De exemplu la categoria politică, Marian Vanghelie scrie mai multe cărţi, Elena Udrea trimite două camioane de fracuri şi pantofi de step sinistraţilor de pe albia Siretului, Corneliu Vadim Tudor se retrage din politică şi intră în trupa BUG Mafia iar lui Victor Ponta îi creşte mustaţa! La categoria Monden putem aminti pe scurt faptul că Tudor Chirilă suferă o complicată operaţie estetică în urma căreia îi este tatuat un vagin pe suflet, Cătălin Botezatu îi face un copil (din plastilină) Biancăi Drăguşanu iar Pepe se masturbează în direct la emisiunea lui Măruţă! La categoria Sport, Jiji Becali îl numeşte pe Dumnezeu în funcţia de antrenor al Stelei şi îşi ia o bine meritată pauză. La nici două luni distanţă, Gigi revine în forţă pe televiziuni, şi anunţă în direct că îl dă afară de la echipă pe Dumnezeu, Dinamo ajunge în sfârşit în Liga Campionilor, mulţumită lui Cristi Borcea, care câştigă 30 de bilete la finala Champions League (pentru el, jucători şi staff) în urma unui foarte solicitant concurs cu capace de bere. La categoria Mass-Media, Antena 3 organizează un teledon pentru simpatizanţii PSD rămaşi fără slujbe, iar Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Rodica Culcer, Mircea Marian, Andrea Pora şi Radu Morar înfiinţează o universitate unde poţi aprofunda tainele pupincurismului gazetăresc. La categoria Economie, salariul lui Emil Boc ajunge atât de mic încât premierul nu mai poate răbda şi se aruncă în gol de pe scaunul de la serviciu! Iar Angela Merkel se căsătoreşte în secret cu Radu Soviani , nunta fiind transmisă în direct pe The Money Channel. La categoria Social, amintim cu mare mândrie, faptul că dansul pinguinului , tradiţionalul cântec românesc de petrecere şi protest, ajunge în Top 10 Music Awards, fiind descoperit de prinţul Charles într-un birt din satul Flămânzi judeţul Botoşani, în timp ce se lasă îmbătat şi violat de mai mulţi consăteni care l-au confundat cu sir Elton John. Iar după Prunariu, încă un român ajunge în spaţiul cosmic, călătorind ilegal pe roata unei navete NASA!  Vorba aia. Avem o ţară frumoasă, păcat că-i populată!

Ciprian Traian Sturzu

Acum 22 de ani, chiar în seara de 22 decembrie 1989, fugeam de acasă pentru a apăra Revoluția. Îmi dorisem prea mult să cunosc vremuri normale. Știam despre ele de la tatăl meu, fost deținut politic, care stătuse în „pensioanele” de la Jilava, Ocnele Mari, Aiud  și Canal pentru că a nimerit să fie un om demn și onest chiar atunci când „ciuma roșie” a năpădit România. Speram atunci că țara asta va deveni o țară în care valoarea să fie respectată, șansa să nu fie determinată de către dosarul de cadre. Știam atunci că îmi risc viața, dar știam și că aș fi murit dacă lucrurile s-ar fi întors la comunismul cu fața lui inumană.

Timpul a trecut. Iluziile au dispărut una după alta. Un timp am considerat că trăiesc în țara fără speranțe, în țara tuturor posibilităților, adică a celor de a face orice fără lege și morală. Ani de zile m-am uitat cum o clică politică împlinește visele lui Ceaușescu. Românul obedient (de data aceasta al banului) devenea din ce în mai rău. De peste tot se maneliza și tabloidiza. Însăși elita s-a pervertit, uitându-și menirea de far al restaurării.

22 decembrie 2011 mi-a deschis ochii. Revoluția de acum 22 de ani a fost înfrântă. Cearta dintre revoluționari arată geniul lui Iliescu. Cei care ar mai fi putut face o Piață a Universității ori au fost expediați peste granițe, ori au căzut, destul de repede, în capcana ipocriziei și a oportunismului. Nu mai întreb „Cine a tras în noi după 22?”. Acum întreb de ce mi-a fost distrusă generația.

Gândind mai bine, realizez că este practic imposibil ca toți cei cu idealuri acum mai bine de două decenii au ajuns sclavul umilinței a jigodismului pentru a-și câștiga pâinea. Supraviețuitori trebuie să existe. Acum ar trebui să fie oameni decenți care și-au împlinit idealurile în familiile lor, în grupurile lor de prieteni. Acum suntem oameni maturi, avem căderea de a declanșa o altă Revoluție. De data aceasta nu una în stradă, nu conform dicționarului. Putem începe revoluția conștientului, a sufletului celor tineri care caută, până la disperare, o stare de echilibru în lumea dezechilibrată a României.

Noi ne-am pierdut, ne-am risipit în toate cele patru colțuri ale țării. Dar nimeni nu ne poate opri să ne regăsim. Măcar noi cei care nu am dorit, acum 22 de ani, doar căderea lui Ceaușescu plus căldură și mâncare. Poate acum ne vom răscumpăra greșeala că nu am strigat atunci decât libertate, nu şi demnitate şi respect”.

Diana Boureanu

Problema tichetelor de la Spitalul Sf. Dimitrie din Tîrgu Neamț a trezit mare zarvă în oraș. Pe fondul unei isterii naționale, declanșată de negativismul opoziției, de veștile privind căderea zonei euro (adică foame și sărăcie pentru tot europeanul), a apărut o zvonistică departe de realitate. Scenariile au fost multiple, începând de la faptul că primarul nu vrea să dea bonurile de masă pentru a-și proteja angajații din primărie, sau că se vrea închiderea spitalului.

Trebuia doar răbdare pentru rezolvarea situației. Cei din administrația locală și direcția spitalului au avut dreptate: se dau bani pentru bonuri de masă. Lumea ar trebui să fie fericită, angajații din spital vot avea mai mulți bani pentru sărbătorile de iarnă. Dar își vor manifesta bucuria așa cum și-au manifestat nemulțumirea?

Acum, nu multă vreme, nemulțumirea a fost atât de mare încât nu se mai auzea nici o explicație, mai mult decât atât, s-a amenințat cu demisia. Și explicații pertinente au fost. La o ședință cu personalul din spital primarul, Decebal Arnăutu a explicat că nu el împiedică acordarea tichetelor, arătînd că bugetul pentru salarii impus administrației locale de Ministerul Finanțelor a fost mai mic, lucru care a influențat și bugetul de salarii al spitalului. Nu au contat nici explicațiile directorului financiar al spitalului, Doina Humulescu care a precizat că bani pentru tichete erau, dar nu puteau fi cheltuiți la acel moment fiindcă nu exista filă de buget, motiv pentru care se făcuseră demersurile necesare pentru rezolvarea problemei.

Că salariile sunt mici este adevărat. Că nevoia de bani este din ce în ce mai mare, iarăși este iarăși adevărat. Dar să fie tensiune, nervi și chiar isterie într-o instituție spitalicească este foarte grav. Starea se transmite pacienților și aceștia nu au nici o vină. Toți suferă aceeași criză economică. Pe undeva, sindicatele trebuie să aibă discernământ între dreptatea celor care pe care-i apără și impactul modului de acționare. A face vâlvă pentru a-ți arăta puterea nu este o soluție într-o țară în care se trăiește greu. Probleme nu pot fi rezolvate corect decât prin discuții la obiect. Fiecare parte trebuie să asculte cealaltă parte. În calcul trebuiesc luate toate implicațiile, altfel toată lumea va avea de suferit.

Diana Boureanu