Gura Targului

Tragedia de la Maternitatea Giuleşti nu a fost iertată de către politic. În goana pentru atacul puterii, atât unele televiziuni, dar şi politicieni dornici de popularitate au deturnat în scop propriu un dezastru care arată că, întradevăr sunt probleme majore cu sănătatea în România. Şi uite aşa în loc să rezolvăm problemele ne adâncim în ură.

Că sistemul este prost, toată o lumea o ştie. Dar să fi făcut parte la contruirea lui şi să spui că cei de acum sunt vinovaţi este prea mult. Eu, una, nu-mi aduc aminte să fi fost mai bine prin spitalele de stat. În 20 de ani nu am văzut prea multe schimbări. Şi stiu că ceva bani s-au tot băgat.

Nimeni nu scoate un cuvinţel despre factorul uman. Despre faptul că spitalul a devenit service de oameni, vine pacientul îl repari, cât te pricepi, şi-l trimiţi acasă. Unde este medicul care te întreabă cine eşti, de faci sau ai făcut pe faţa pământului, măcar aşa să simţi că vrea să te facă bine şi că-i pasă de tine. Oare răul nu începe din facultate, când studenţii trebuie învăţaţi să-şi respecte pacientul, indiferent cine este el,pentru că este o fiinţă umană.

Tot conceptul de sănătate la stat este prost la ora actuală. Şi nu are cum, de vreme ce se vorbeşte numai de bani, nu de mentalităţi, onoare. Şi pentru asta o să spun povestea unei femei care, la ora aceasta, este posibil să fi trecut pe lumea cealaltă.

Un cancer mamar a dus-o la oncologie, întrun oraş reşedinţă de judeţ. I s-a spus diagnosticul şi că trebuie să se opereze, în stilul: “trebuie să cumperii două bujii”. Om cu educaţie pacienta a vrut să cunoască ce alternative are. În loc de răspunsuri s-a ales cu injurii, vrea să afle prea multe. Aşa că, drept rezultat, nu s-a operat. În prezent cancerul s-a generalizat. A ajuns la aceeaşi doctoriţă. De data asta nepoata a fost victima, pentru că a întrebat ce se întâmplă cu bunica. La nici 18 ani a trebuit să audă că oricum moare, gen, “pistonul a crăpat”. Două fiinţe umane, una prea crudă, alta măcinată de boală se strecoară prin sistem. Ambulatoriu nu se mai poate, doctorul de familie, de data aceasta uman, este în concediu. La urgenţă se administrează ceva repede de refacere temporară şi trimisă acasă fără nicio explicaţie. Internare nu se poate, femeia este pe moarte.

Concluzia: din toate punctele de vedere, în România eşti vinovat că te-ai îmbolnăvit. Nu am ales o poveste cu operaţii, şpagă, culpte medicale ci o poveste simplă cunoscută de toată lumea. Numai boala este gravă, cancerul. Dar cancerul este în mintea şi sufletul celor care omit cu bună ştiinţă un fapt, multe boli fizice vin de la bolile sufletului. Şi este clar: cei din sistem nu mai au suflet pentru că este nevoie de bani.

Diana Boureanu