Gura Targului

În vechime, se obişnuia ca în ziua de 20 iulie să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti, târguri, iarmaroace, unele păstrate până în zilele noastre.

În noaptea de dinaintea zilei de 20, fetele se duceau pe ogoarele semănate cu cânepa, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă.

Daca în noaptea dinspre Sf. Ilie visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar daca visau cânepa uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau iîn cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astazi. În această zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).

Îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvantare şi se împart de pomană.

Se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş tăiat deasupra lor.

Se duc berbecii la berbecar.

Daca tună de Sf. Ilie, vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă ploua, va ploua 20 de zile.