Gura Targului

“…Marea Unire din 1918 a fost si ramâne pagina cea mai sublima a istoriei românesti. Maretia ei sta în faptul ca desavârsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a întregii natiuni române, realizata într-un elan intalnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntatii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenti politica remarcabila spre telul dorit.
Marea Unire nu a fost rezultatul participarii României la razboi. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruintã o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.
Nu o victorie militarã a stat la temelia României Mari, ci actul de vointa al natiunii române de a-si da armatura teritorial-institutionala care este statul national.
O necesitate istorica – natiunea trebuie sa traiasca într-un stat national – s-a dovedit mai puternica decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetente, si, punând în miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national.”